Bolile pomilor fructiferi

Făinarea la măr – Podosphaera leucotricha

Simptome

Boala se manifestă pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, începând de la dezmugurire și până la căderea frunzelor, cu intensitate mare în cursul lunii mai și la începutul lunii iunie. Sunt atacate frunzele, florile, lăstarii și uneori fructele tinere.

Atacul pe frunzele tinere apare sub forma unei pâsle albicioase, apoi gălbuie și pulverulentă, care acoperă ambele feţe ale limbului. Această pâslă este formată din miceliul ciupercii, pe care se dezvoltă conidioforii cu conidiile. Frunzele tinere sunt deformate, îngroșate, casante și se răsucesc cu marginile în sus, în forma de lingură, apoi se usucă de timpuriu.

Ciuperca atacă cu rapiditate lăstarii tineri, pe care îi acoperă cu un manșon micelian. Lăstarii puternic atacaţi se îndoaie în formă de cârlig și se usucă. Florile atacate au sepalele deformate, petalele îngustate își pierd culoarea roz, devin albe, se atrofiază și rămân sterile. Florile atacate se usucă fără a forma fructe. La soiurile sensibile de măr, această forma de atac duce în unii ani la importante pierderi de recoltă. Dacă atacul are loc pe fructele tinere, acest lucru duce la stagnarea creșterii acestora și chiar la căderea lor.

Agentul patogen

Boala este produsă de Podosphaera leucotricha ( Ell.et E v.) S alm., d in f amilia Erysiphaceae, ordinul Perisporiales, clasa Ascomycetes.

Aparatul vegetativ al ciupercii este reprezentat de un miceliu filamentos septat, hialin, ramificat, ectoparazit, care se fixează de ţesuturile parazitate cu ajutorul apresorilor. Apresorii sunt niște formaţiuni ale miceliului asemănătoare unor ventuze, de la nivelul cărora pornesc haustori, de forma sferică, ce pătrund în celulele epidermice.

Înmulţirea asexuată a ciupercii se face prin conidii de tip Oidium, care formează numeroase șiruri de celule ca niste butoiașe, ceea ce face ca miceliul să aibă un aspect pulverulent. Forma conidiana a ciupercii se numeste Oidium farinosum Cke. Conidiile au dimensiuni cuprinse între 16-27 x 10-17μ și asigură răspândirea agentului patogen în timpul perioadei de vegetaţie. Ele germinează în ţesuturile vii ale plantei, folosind apa de transpiraţie și în cazul în care temperatura mediului extern este cuprinsă între 10-20°C.

Temperatura ridicată, între 18-20°C și umiditatea ridicată, de 80-100%, favorizează boala, care, în acest caz, poate produce pagube semnificative, în special la soiurile sensibile. Ciuperca iernează în solzii mugurilor sub formă de miceliu de rezistenţă, sau sub formă de peritecii. Periteciile se formează pe miceliu, au forma sferică, sunt brune, prevăzute cu 3-5 apendici. Acești apendici sunt de 4-6 ori mai lungi decât diametrul periteciei, iar în ei se formează o singură ască cu 8 ascospori elipsoidali, hialini și unicelulari. Primăvara, boala reapare ca urmare a intrării în vegetaţie a miceliului de rezistenţă aflat în solzii mugurilor infectaţi din anul precedent. Astfel, din mugurii contaminaţi vor crește lăstari sau flori infectate. Acestea constituie primele focare de infecţii. Pe suprafaţa organelor atacate se formează conidii care asigură infecţiile primare în timpul înfloritului, care sunt urmate de numeroase infecţii secundare în cursul aceleiași perioade de vegetaţie.

Combatere

Se recomandă ca lăstarii puternic atacaţi să fie îndepărtaţi și distruși prin ardere. Pentru prevenirea răspândirii bolii se vor aplica tratamente umede sau uscate cu produse care au ca substanţă activă sulful. Iarna se vor efectua stropiri cu zeama sulfocalcică. Se aplica primavara tratamente curative, cu produse pe baza de sulf: Kumulus DF 0,3%, Thiovit Jet 5-8 kg/ha, Sulfolac 4,5 kg/ha, precum și cu fungicide ca: Flint Plus în doză de 0,125%, Mystic Extra 0,75 l/ha, Sercadis 0,25 l/ha.