Îngrăşământ foliar cu conţinut ridicat de calciu şi fosfor. Încetinește procesul de îmbătrâniere a fructelor, conferă rezistență la depozitare și transport.

SUBSTANŢĂ ACTIVĂ FORMULARE FIRMĂ PRODUCĂTOARE
200 g/l CaO
42.5 g/l P2O5
Concentrat solubil (SL) De Sangosse

Acţiune

Efectul fiziologic al calciului se bazează pe capacitatea ionilor de calciu de a forma legături sau punţi în interiorul şi între macromoleculele esenţiale, cum ar fi acizii nucleici sau proteinele. Aceste legături interioare influenţează structura moleculelor şi implicit proprietăţile fiziologice
ale acestora.

De exemplu, fermitatea pulpei fructelor este dată în mare măsură de existenţa acestor legături dependente de ionii de calciu.

Calciul intervine şi în stabilizarea structurii enzimelor responsabile de procesele de respiraţie şi de asemenea, are un rol deosebit în cadrul proceselor de creştere şi diviziune a celulelor meristematice.

O plantă sau un fruct, ce are carenţă de calciu va avea o respiraţie mult mai intensă faţă de cazul în care aprovizionarea cu calciu este optimă şi implicit procesul de îmbătrânire va fi mai rapid, cu repercusiuni directe asupra perisabilităţii şi rezistenţei la păstrare.

Deficienţă de Ca la măr

Rolul Calciului în nutriţia plantelor

Calciul are un rol important în determinarea însuşirilor mecanice (rezistenţă, elasticitate) şi de permeabilitate ale membranelor celulare.

Citește mai mult

În funcţie de necesarul în calciu, plantele au fost grupate în plante calcifile, cu un conţinut de peste 1,5% Ca şi plante calcifobe, conţinutul acestora din urmă fiind mai mic decât 1,5% Ca. În prima grupă sunt cuprinse cruciferele şi leguminoasele, iar dintre plantele de cultură sunt cunoscute drept mari consumatoare de calciu: morcovul, tomatele, salata, sfecla. În frunzele acestor specii se determină frecvent conţinuturi de 5-6% Ca.

Calciul are o mobilitate redusă în plantă, fapt care determină acumularea lui în organele vegetative mai bătrâne şi translocarea foarte redusă în organele tinere. Se creează astfel condiţii pentru apariţia simptomelor de carenţă în calciu la vârfurile de creştere ale tulpinii, pe inflorescenţe şi fructe.

Cel mai frecvent simptom de carenţă de Ca se manifestă prin putrezirea fructelor în partea opusă pedunculului.

Insuficienţa calciului în fructele de măr determină apariţia bolii pătarea neagră (bitter pit). Merele prezintă puncte şi zone brune, care mai târziu se necrozează.

Pătarea neagră (bitter-pit)

Avantaje

  • Previne apariţia pătării negre;
  • Fomulă lichidă, absorbţie mai bună;
  • Aport simultan de calciu şi fosfor în formulă echilibrată şi stabilă;
  • Datorită aportului de calciu, fructele vor fi uniforme, rezistente la manipulare şi păstrare şi vor avea o pulpă fermă;
  • Menţine soluţia de stropit în intervalul optim de pH în cazul folosirii unei ape dure;
  • Reducerea pH asigură o eficacitate a produsului mai bună.

Utilizare/Culturi

Cultură Doză Concentraţie maximă
Pomi fructiferi 6,0–8,0 l/ha 2%
Legume 6,0 l/ha 1,5%

La pomii fructiferi – atât la seminţoase, cât şi la sâmburoase, se aplică în perioada creşterii intense a fructelor. Se pot aplica 4–5 tratamente cu o doză de 6,0–8,0 l/ha la intervale de 15 zile între aplicări. În cazul soiurilor sensibile la “bitter-pit = pătare neagră” se pot aplica până la 7 tratamente, la intervale de 15 zile între aplicări.

Nu se va depăşi concentraţia de 2%. Ultimul tratament se administrează înainte de recoltare cu trei săptămâni.

La legume – în câmp – se vor aplica 4–6 tratamente cu o doză de 6,0 l/ha la interval de 10–14 zile. Nu se va depăşi concentraţia de 1,5%. Cantitatea de soluţie recomandată este de 400–600 l/ha la legume în câmp, 1000–1500 l/ha la livezi pe rod.

Pentru ofertă și detalii produs contactați reprezentantul Chemark Rom: