FOLUR-Necesarul de azot al plantelor

APIA a publicat “Ghidul fermierului privind ecocondiţionalitatea – 2018” unde sunt evaluate cantităţile de azot total (mineral şi organic) pentru principalele culturi agricole.

Evaluarea cantităţilor de substanţă activă realizată de APIA a luat în calcul necesarul pentru realizarea unei producţii medii la nivel naţional pe ultimii 10 ani, în cazul în care planul de fertilizare se întocmeşte fără un studiu agrochimic.

Aplicarea fracţionată a azotului

Azotul este absorbit de către plante pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, cu intensităţi diferite, în funcţie de fenofază. În prima parte a perioadei de creştere, plantele folosesc cantităţi mici de azot. În perioada de maximă creştere, de formare a organelor vegetative, sunt absorbite cele mai mari cantităţi de azot.

Porumbul este o plantă mare consumatoare de azot, care absoarbe cea mai mare parte a azotului în prima parte a perioadei de vegetaţie, atingând maximum la formarea paniculelor şi la mătăsire.
Porumbul trebuie să aibă o aprovizionare bună cu azot şi la sfârşitul perioadei de vegetaţie, pentru a mări conţinutul de proteină al seminţelor.

La sfecla de zahăr şi la cartof necesarul maxim de azot este în perioada de dezvoltare a rădăcinilor şi frunzelor, respectiv de dezvoltare a tuberculilor.
Administrarea azotului în perioada de acumulare a zahărului la sfecla de zahăr determină micşorarea conţinutului de zaharoză, influenţând extracţia zahărului din rădăcini.

Tratamentul preventiv este legat, în principal, de fertilizarea corespunzătoare cu DOE (doze optim economic) de N, fracţionate în trei părţi egale la: arătură, pregătirea patului germinativ şi în vegetaţie.

Pierderile de azot din sol

În general, plantele folosesc numai o parte (40-75%) a azotului administrat prin îngrăşăminte.
O cantitate însemnată se pierde prin volatilizarea amoniacului, prin spălarea nitraţilor sau prin îndepărtarea cu recoltele. Volatilizarea azotului amoniacal se produce mai intens pe solurile calcaroase. Cantităţi importante de azot, între 30 şi 300 kg N/ha sunt îndepărtate anual odată cu recoltele, în principal, prin cereale, plante tehnice (cartofi, sfeclă de zahăr, soia) şi leguminoase (lucernă, trifoi).

Aplicarea foliară

Odată ajunse în sol, îngrăşămintele cu azot sunt supuse proceselor fizico-chimice de solubilizare, absorbție, fixare, imobilizare, nitrificare, denitrificare, levigare, procese care induc efecte diferenţiate asupra mediului de nutriţie a plantelor. Aplicarea îngrăşămintelor pe bază de amoniu conduce la acidifierea solului. Aplicarea foliară duce la creşterea coeficientului de utilizare a azotului şi la scăderea cantităţii de azot levigat.

Folur este un îngrăşământ lichid pe bază de azot sub formă ureică, cu un conţinut foarte scăzut de biuret

Formulă de ultimă generaţie:

1. Nu are în compoziţie biuret (<0,05%) şi nici azot amoniacal
2. Nu este fitotoxic pentru culturi, nu arde frunzele
3. Timp de asimilare 24 ore
4. Poate fi utilizat şi ca adjuvant. În acest caz rolul său este acela de a potenţa acţiunea produselor pentru protecţia plantelor
5. Indicator colorimetric al pH-ului: soluţia îşi schimbă culoarea când iese din intervalul optim de pH

În formula patentată de Tradecorp International produsul Folur are un conţinut de azot ureic stabilizat la pH 5.5 -6.5 (eficacitate maximă şi evitarea fitotoxicităţii). Dacă soluţia iese din pH-ul optim datorită altor parteneri de amestec (pesticide) soluţia de stropit se colorează din galben-oranj în portocaliu închis sau roşu.

ACEST PRODUS FACE PARTE DIN CAMPANIA :