Folur este un îngrăşământ lichid pe bază de azot sub formă ureică, cu un conţinut foarte scăzut de biuret.

SUBSTANŢĂ ACTIVĂ FORMULARE FIRMĂ PRODUCĂTOARE
Azot (N) total: 22 %; Azot (N) ureic: 22 %

Concentrat solubil (SL)

Tradecorp International

Avantaje

Formulă de ultimă generaţie:


  • Nu are în compoziţie biuret (<0,05%) şi nici azot amoniacal

  • Nu este fitotoxic pentru culturi, nu arde frunzele

Clorozarea frunzelor – reacţie la ureea agricolă


  • Timp de asimilare 24 ore

  • Poate fi utilizat şi ca adjuvant. În acest caz rolul său este acela de a potenţa acţiunea produselor pentru protecţia plantelor

  • Indicator colorimetric al pH-ului: soluţia îşi schimbă culoarea când iese din intervalul optim de pH

În formula patentată de Tradecorp International produsul Folur are un conţinut de azot ureic stabilizat la pH 5.5 -6.5 (eficacitate maximă şi evitarea fitotoxicităţii). Dacă soluţia iese din pH-ul optim datorită altor parteneri de amestec (pesticide) soluţia de stropit se colorează din galben-oranj în portocaliu închis sau roşu.


Îmbunătăţeşte calitatea recoltei:

  • Stimulează dezvoltarea vegetativă la ieşirea din iarnă;
  • Accelerează procesele de formare şi acumulare a glutenului şi proteinelor în bob;
  • Îmbunătăţeşte efectul pesticidelor utilizate;
  • Eficient la culturile horticole, translocarea este foarte bună;

Acţiune

Produsul este absorbit rapid de către plante. Coeficientul de utilizare al azotului din compoziţia sa este de aproximativ trei ori mai mare decât cel corespunzător unui îngrăşământ clasic, aplicat la sol. Folur se prezintă sub forma unei soluţii tamponate cu pH acid.

Fertilizare foliară

Aplicarea foliară a Folur accelerează formarea aminoacizilor şi a proteinelor. În acest fel se economiseşte energie, ce poate fi ulterior utilizată pentru alte procese.

De asemenea, în cazul culturilor de toamnă această energie economisită este esenţială la ieşirea din iarnă.

Fertilizare solidă la sol

În cazul fertilizării clasice, la sol, azotul trece printr-un proces complex de transformări până la stadiul de proteine.

Acest proces necesită un consum ridicat de energie şi timp.

Utilizare/Culturi

Cultură Doză Momentul aplicării
Cereale 10–20 l/ha 5-10 l/ha în primăvară, după pornirea vegetaţiei.
15–25 l/ha 10-15 l/ha la apariţia frunzei stindard sau după înflorire pentru a creşte conţinutul de proteină şi a spori eficacitatea fungicidelor.
Porumb 10–20 l/ha 1-2 aplicări din momentul în care atinge stadiul de 6 frunze.
Sfeclă de zahăr 10–20 l/ha Între stadiul în care planta are 4–6 frunze şi cel de încheiere a rândurilor. Nu aplicaţi după ce se încheie rândurile.
Cartof 10–20 l/ha Când plantele ajung la 15 cm.
Viţă de vie 5–10 l/ha Înainte de înflorire şi în timpul dezvoltării fructelor.
20 l/ha Pentru soiurile de struguri aromaţi trebuie aplicat de 2–3 ori – de la pârgă până cu 2 săptămâni înainte de recoltare pentru a potenţa aroma.
Legume 10–20 l/ha 3–4 aplicări – împărţite de-a lungul perioadei de vegetaţie a plantelor începând cu stadiul de 4–6 frunze.
5–10 l/ha La tomate, ardei şi curcubitacee, în timpul perioadei de creştere a fructului.
Pomi fructiferi 10–20 l/ha Mai multe aplicări faziale – de la începutul perioadei de creştere până la 2-3 săptămâni înainte de recoltare, fără a se depăşi cantitatea de 50 l/ha.
20 l/ha Pentru meri şi peri, se recomandă aplicarea după recoltare, în amestec cu un produs pe bază de cupru, pentru accelerarea căderii frunzelor.

Aplicarea fracţionată a azotului

Azotul este absorbit de către plante pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, cu intensităţi diferite, în funcţie de fenofază. În prima parte a perioadei de creştere, plantele folosesc cantităţi mici de azot. În perioada de maximă creştere, de formare a organelor vegetative, sunt absorbite cele mai mari cantităţi de azot.

Porumbul este o plantă mare consumatoare de azot, care absoarbe cea mai mare parte a azotului în prima parte a perioadei de vegetaţie, atingând maximum la formarea paniculelor şi la mătăsire. Porumbul trebuie să aibă o aprovizionare bună cu azot şi la sfârşitul perioadei de vegetaţie, pentru a mări conţinutul de proteină al seminţelor.

La sfecla de zahăr şi la cartof necesarul maxim de azot este în perioada de dezvoltare a rădăcinilor şi frunzelor, respectiv de dezvoltare a tuberculilor. Administrarea azotului în perioada de acumulare a zahărului la sfecla de zahăr determină micşorarea conţinutului de zaharoză, influenţând extracţia zahărului din rădăcini.

Pierderile de azot din sol

În general, plantele folosesc numai o parte (40-75%) a azotului administrat prin îngrăşăminte.
O cantitate însemnată se pierde prin volatilizarea amoniacului, prin levigarea nitraţilor sau prin îndepărtarea cu recoltele. Volatilizarea azotului amoniacal se produce mai intens pe solurile calcaroase. Cantităţi importante de azot, între 30 şi 300 kg N/ha sunt îndepărtate anual odată cu recoltele, în principal, la cereale, plante tehnice (cartofi, sfeclă de zahăr, soia) şi leguminoase (lucernă, trifoi).

Aplicarea foliară

Aplicarea foliară duce la creşterea coeficientului de utilizare a azotului şi la scăderea cantităţii de azot levigat.

Pentru ofertă și detalii produs contactați reprezentantul Chemark Rom: