Rapănul – Venturia inaequalis

Agentul patogen: Ciuperca este un  parazit  facultativ, care prezintă două faze, una parazitară  şi una saprofită, fiecare având un rol în ciclul  evolutiv al bolii. Faza parazitară corespunde cu  dezvoltarea formei imperfecte (asexuată) cunoscută  sub numele de Fusicladium dendriticum, iar  faza saprofită cu dezvoltarea formei perfecte –  Venturia inaequalis. Ciclul evolutiv al ciupercii  începe cu faza parazitară, din momentul realizării  infecţiei primare. Miceliul ciupercii se dezvoltă în  frunze, sub epidermă şi este constituit din filamente  septate, cu ramificare abundentă, caracteristică;  miceliul hialin devine cu timpul olivaceu, iar mai  târziu capătă o culoare brun – olivacee – negricioasă.

frunza rapan

Frunze afectate de rapan pe ambele parti

Faza saprofită începe din toamnă când hifele  miceliene tinere pătrund în interiorul ţesutului,  intercelular, unde dezvoltă un alt miceliu; el  invadează parenchimul frunzei, unde, în urma  copulării organelor sexuale ale ciupercii rezultă  periteciile. Acestea încep să se formeze încă din  toamnă, evoluează în timpul iernii, când se  diferenţiază ascele şi ascosporii. Proiectarea  ascosporilor începe de la sfârşitul lunii martie,  eşalonându-se până în iunie în funcţie de  temperatura şi  umiditatea mediului ambiant, fiind  mai mare în prima parte a perioadei de vegetaţie.

În cursul primăverii şi verii, ciuperca se mai poate  înmulţi şi prin conidii de vară, care pot produce  infecţii primare în paralel cu infecţiile prin  ascospori. În cursul verii o parte din conidii pot  pătrunde printre bracteele mugurilor vegetativi şi  de rod, altele rămân la inserţia ramurilor sau pe  frunzele moarte din pomi. Forma de iernare a  ciupercii o constituie forma perfectă (periteciile) şi  miceliul de rezistenţă, din ramuri, precum şi  conidiile de vară rămase pe organele pomului.

Transmiterea patogenului peste iarnă se realizează  prin periteciile din frunzele căzute şi prin miceliul şi  conidiile de pe ramurile atacate. În timpul  vegetaţiei, diseminarea patogenului se realizează  prin ascospori şi conidii.

Inoculul secundar este reprezentat de conidii, răspândite de vânt şi ploaie. Germinarea lor necesită o perioadă de umectare minimă, în funcţie de temperatură. Infecţiile primare se produc de îndată ce temperatura a depăşit 60°C şi au căzut 0,3 mm precipitaţii, frunzele rămânând umede timp de 30 de ore (12 ore la 11°C, sau 9 ore, la 25°C). Condiţiile care determină apariţia unei infecţii primare de rapăn:

Frunze afectate de rapan pe ambele parti

Inoculul primar este  constituit de ascosporii din periteciile purtate de  frunzele căzute pe sol. Ascosporii sunt eliberaţi  când precipitaţiile umezesc periteciile pe frunzele  moarte. Eliberarea ascosporilor (90-95%) are loc, în  general, în primele două ore de la iniţierea unui  episod ploios, fiind foarte strâns dependentă de  lumină (numai un mic procent de ascospori este  eliberat noaptea). Cantitatea de ascospori eliberată  depinde de temperatură: cu cât este mai cald, cu  atât aceasta este mai importantă.

Inoculul  secundar este reprezentat de conidii, răspândite de  vânt şi ploaie. Germinarea lor necesită o perioadă  de umectare minimă, în funcţie de temperatură.  Infecţiile primare se produc de îndată ce  temperatura a depăşit 60°C şi au căzut 0,3 mm  precipitaţii, frunzele rămânând umede timp de 30  de ore (12 ore la 11°C, sau 9 ore, la 25°C).

Condiţiile  care determină apariţia unei infecţii primare de  rapăn:

Prezenţa inoculului. Patogenul supravieţuieşte  peste iarnă în frunzele infectate rămase  pe sol. Ploile puternice toamna crează condiţii  favorabile infecţiei foliare la sfârşitul sezonului,  după ultimele tratamente cu fungicide. După o  iarnă caldă urmată de o primăvară umedă, rata de  supravieţuire a patogenului este mai ridicată, ca şi  cantitatea de inocul.

Putem clasifica livezile ca  având cantităţi ridicate sau mici de inocul, în  funcţie de numărul de unităţi PAD (Potential   Ascospore Dose) sau DPA (Doza Potenţială de  Ascospori) prezente în toamna care precede  recolta

– Ţesuturi vulnerabile. Infecţiile cu rapăn  se produc imediat ce apar ţesuturi verzi, frunzele  fiind cel mai vulnerabile până la sfârşitul dezvoltării  lor; la 5-8 zile după apariţie ele devin rezistente la  infecţie. Fructele rămân vulnerabile până la  recoltare, dar durata de umectare necesară  infecţiei creşte cu vârsta fructului.

– Condiţii  climatice favorabile: temperatura şi umiditatea.  Dezvoltarea optimă a patogenului la temperaturi  între 16 – 24°C; atunci durata de umectare necesară  producerii infecţiei este cea mai scurtă. Ascosporii  se formează la dezmugurit, în frunzele infectate,  rămase peste iarnă. Cu cât atacul de rapăn a fost  mai intens în anul anterior, cu atât ascosporii vor fi  mai numeroşi primăvara. Concentraţia ascosporilor  în aerul livezii atinge, în general, un vârf în stadiul  de buton roz şi căderea petalelor, dar epidemiile  sunt declanşate de infecţiile precoce. Ca urmare,  este esenţială începerea unui program de control  înainte de iniţierea primei perioade de infecţie – cu  fungicide preventive, dacă livada a înregistrat atac  de rapăn la sfârşitul sezonului precedent. În livezile  în care nu s-a înregistrat atac de rapăn în anul  anterior, numărul total de ascospori eliberaţi în  atmosferă va fi scăzut şi aceştia vor avea mai  puţine şanse de a contamina organe verzi.

mere

Atacul rapănului asupra merelor

Combaterea integrată a bolii și măsurile  de protecţie aplicate în livezile de măr

  • Cultivarea de soiuri rezistente
  • Gruparea soiurilor, la plantare, în funcţie de gradul de rezistenţă (este posibilă, astfel, aplicarea diferenţiată a tratamentelor). • Reducerea sursei de infecţie: îngroparea prin arătură,  a frunzelor căzute, tăierea şi arderea lăstarilor infectaţi,  eliminarea pomilor bătrâni, răpănoşi, din vecinătatea  livezilor tinere. Adunarea sau distrugerea frunzelor  toamna reduce notabil inoculul.
  • Protecţie chimică. Tratamente preflorale se fac cu produse cuprice, cum ar fi Coppermax, în doză de 0,2% (3 kg/ha în 1500 l apa). La sfârşitul înfloritului,  în funcţie de avertizare, tratamentele continuă,  alternând produse din diferite grupe chimice.  Pentru controlul simultan al făinării se vor fectua  tratamente cu fungicide polivalente, cum ar fi Luna  Experience 0,75 l/ha, Bellis 0,8 kg/ha, Sercadis  0,25 l/ha, Mystic Extra 0,75 l/ha.  Pentru distrugerea rezervei biologice o importanţă  deosebită o au arăturile de toamnă pentru  încorporarea frunzelor căzute pe sol, precum şi  adunarea tuturor fructelor şi tăierea lăstarilor atacaţi  de rapăn şi înlăturarea acestora din livadă.
  • Un sistem orientativ de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr  presupune îmbinarea următoarelor elemente:  folosirea de material săditor sănătos la  înfiinţarea plantaţiilor;
  • cultivarea de soiuri rezistente la boli, dăunători, secetă, ger;
  • aplicarea unei agrotehnici corespunzătoare;
  • aplicarea a 1-2 tratamente de iarnă, prefloral şi 4-5 tratamente postflorale;
  • folosirea în timpul perioadei de vegetaţie a pesticidelor sistemice şi selective pentru protejarea faunei utile (naturală şi lansată);
  • utilizarea mijloacelor specifice de reglare a tratamentelor (prognoza şi avertizarea, pragul economic de dăunare – PED, raportul  entomofagi/dăunători etc.);
  • specificul culturii şi al organismelor dăunătoare (pepiniere, plantaţii tinere);
  • alegerea tipului corespunzător de echipamente pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare;
  • integrarea tehnologiei de combatere a bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în tehnologia de cultură.