Recoltarea orzului

Modul in care decurge recoltarea este essential pentru integritatea boabelor.

Deteriorarea boabelor prin treierat,depozitarea umedă datorită recoltării umidităţii ridicate a cerealelor fără aerare sau uscare la temperaturi de peste 43°C, toate contribuie la reducerea calităţii orzului pentru utilizare în industria malţului și a berii și în industria hranei pentru animale. Momentul de recoltare a orzului se stabilește în funcţie de destinaţia recoltei. Orzul se cultivă pentru boabe, care sunt folosite pentru hrana animalelor (precum şi paiele de orz), dar şi pentru bere. Recoltarea orzului se face mecanizat, cu combină autopropulsată, direct din lan.

Orzul de toamnă:

  • Perioada de vegetaţie – 255 – 265 zile, în funcţie de soi şi condiţii de cultură.
  • Perioada de semănat – 20 septembrie – 10 octombrie
  • Perioada de recoltare – luna iunie, când umiditatea seminţelor este de 16-18%

Orzul este mai pretenţios decât grâul, având sistemul radicular cu capacitate mai redusă de absorbţie şi perioada de vegetaţie mai scurtă. Acesta creşte bine pe soluri cu textură mijlocie, permeabile, cu pH – 6,5 – 7,5 şi fertile. Potrivite pentru orz sunt cernoziomurile, şi solurile aluviale.

De-a lungul timpului s-a constatat că orzul are o toleranţă relativ bună în faza de germinaţie, la un anumit grad de salinitate al solului. Sunt contraindicate pentru cultura de orz solurile sărăturoase, cât şi cele prea ușoare (nisipoase) sau prea grele (argiloase).

Rotaţia :

În stabilirea plantei premergătoare se are în vedere forma de orz cultivată şi scopul culturii. Respectarea unei rotaţii corespunzătoare la orz, fără cheltuieli suplimentare asigura sporuri de producţie de peste 20%. Cele mai bune premergătoare pentru orzul de toamnă sunt leguminoasele anuale şi perene, borceagurile, rapiţa. Orzoaica de primăvară se seamănă după plante care lasă solul curat de buruieni şi într-o bună stare de fertilitate, însă nu prea bogati în nitraţi. Bune premergătoare sunt cartoful şi sfecla de zahăr fertilizate, sau porumbul dacă resturile organice au fost tocate şi bine îngropate ca să nu îngreuneze semănatul.

Compoziţia chimica a boabelor de orz, raportată la substanţa uscată: 59-65% amidon; 9,5-11% proteină brută; 2-3% grăsimi; 4-7% celuloză.

  • Orzul pentru boabe (orzul comun) trebuie să conţină substanţe proteice într-o cantitate cât mai mare: 12,8-13,9.%

  • Orzul pentru bere nu este recomandat să conţină mai mult de 8-12% proteine, deoarece scade extractul berii, micșorând randamentul în procesul de fabricaţie. În schimb, trebuie să conţină un procent cât mai ridicat de amidon (55-70%), care se obţine la culturi situate într-un climat umed şi răcoros.
  • Orzul comun de toamnă destinat alimentaţiei şi pentru furaj se recoltează la maturitatea în pârgă, când umiditatea seminţelor este de 16 – 18 % sau la coacerea deplină, când umiditatea scade la 14 – 15%.

Seminţele trebuie expuse la soare sau la depozit în straturi subţiri şi lopătate foarte des atunci când recoltatul se realizează în faza de pârgă deoarece ele conţin un nivel ridicat de apă şi se pot încinge foarte uşor, în felul acesta pierzându-și calitatea.

În general în momentul coacerii depline, recoltarea trebuie finalizată în aproximativ 4 – 6 zile, pentru a evita posibilele pierderi prin scuturare, care conform statisticilor ar trebui să fie între 2 – 4% din recolta totală.

 

  • Orzul pentru boabe (orzul comun) destinat pentru sămânţă se supune acelorași criterii: Recoltarea se face la coacerea deplină cu combina, durata fiind tot de aproximativ 4-6 zile pentru a se evita pierderile prin scuturare. În general orzul de toamnă se recoltează cu 10 zile mai devreme decât grâul de toamnă iar în zonele din sudul ţării, recoltarea lui începe pe 15 – 20 iunie, acesta fiind de fapt cereala cu care se începe campania de recoltare.

Orzul pentru bere se recoltează numai la maturitatea deplină cu combina, atunci când nivelul umidităţii seminţelor scade sub 14%. În această fază boabele sunt bine dezvoltate şi au un conţinut mai ridicat de amidon și mai scăzut în proteine, iar capacitatea şi energia germinativă sunt de asemenea mai ridicate.