YSAYO şi DRUM 45 WG fungicide cheie în combaterea manei la viţa de vie şi cartof

Agentul patogen – Plasmopara viticola sau mana viţei de vie este o ciupercă ce aparţine fam. Peronosporaceaea, ord. Oomycetales clasa Phycomicetes. Oomycetele sunt o categorie de organisme distincte, care, din punct de vedere taxonomic, se situează la distanţă egală de ciupercile filamentoase (principalele organisme care cauzează bolile la viţa de vie) drojdii şi de plantele superioare. Ele sunt considerate ciuperci, dar în realitate, din punct de vedere sistematic, sunt mult mai apropiate de alge decât de ciupercile filamentoase. În acest fel, putem înţelege de ce apa este un factor foarte important în dezvoltarea si reproducerea acestora.

Oomicetele posedă două moduri de reproducere :
• Reproducerea sexuată: cu rol în conservarea şi iniţierea bolii. Sporii rezultaţi în urma acestui mod de reproducere sunt oosporii.
• Reproducerea asexuată: înmulţire rapidă, repetitivă, responsabilă în general de dezvoltarea explozivă a bolii. Sporii rezultaţi în urma acestui mod de reproducere se numesc conidii.

Mana viţei de vie (Plasmopara viticola), este o boală foarte păgubitoare, pierderile de recoltă pot varia între 10% până la 90-100% în funcţie de umiditatea atmosferică, fapt ce determină intensitatea atacului şi frecvenţa bolii.
Ciuperca iernează sub formă de oospori în frunzele mozaicate căzute pe sol din toamnă. În primăvară, oosporii germinează la suprafaţa solului îmbibat cu apă şi la temperaturi de peste 10°C (maxima fiind de 32°C iar optima 22°C-32°C). În timpul ploilor repezi de primăvară, zoosporii – care plutesc în băltoacele din jurul butucilor – sunt proiectaţi pe partea inferioară afrunzelor, şi pătrund în ţesuturile plantei-gazdă prin osteolul stomatelor de pe frunze. În acest mod se produc infecţiile de primavară, sau primare. Vântul şi curenţii de aer facilitează diseminarea bolii. După producerea infecţiilor primare urmează perioada de incubaţie, la finalul căreia pe frunze apar pete galbene-untdelemnii sau petele iniţiale de mană. Manifestarea bolii este marcată de apariţia pe partea inferioară a frunzelor a unei pulberi albicioase constituită din organele de înmulţire, formate din conidioforii si conidiile ciupercii. Contaminările secundare cu ajutorul conidiilor se pot repeta de mai multe ori în timpul perioadei de vegetaţie, în funcţie de frecvenţa ploilor ce menţin picăturile de apă pe frunzele viţei-de –vie timp de 1-2 ore. În anii cu presiune mare «de mană», numărul infecţiilor secundare poate ajunge la 10-15, sau chiar mai multe. Stabilirea momentului când are loc producerea infecţiei primare şi determinarea lungimii perioadei de incubaţie are o mare importanţă în combaterea raţională a manei.

Tratamentele chimice trebuie aplicate numai în timpul perioadei de incubaţie, astfel încât, la apariţia conidioforilor şi a conidiilor, întreaga plantă să fie acoperită şi protejată de soluţia fungicidă. Momentul optim de aplicare a primului
tratament depinde de momentul producerii infecţiei primare – «regula de 30 « (10°C temperatura minimă a aerului măsurată dimineaţa devreme, 10 mm ploaie căzută în ultimele 24-48h, 10 cm lungimea lăstarului ce corespunde unei suprafeţe a frunzei de 5-6 cm²), toate aceste condiţii trebuie să fie îndeplinite pentru a nu aplica prea devreme şi inutil tratamentul. Durata perioadei de incubaţie variază între 4-23 zile în funcţie de temperatură şi umiditatea relativă a aerului. (Tabelul lui Muller privind calculul perioadei de incubaţie). Simptome Atacul de mană se manifestă pe toate organele aeriene ale viţei de vie: frunze, lăstari erbacei, cârcei, flori, ciorchini şi boabe. Atacul pe ciorchinii tineri poate fi foarte periculos. În anii cu precipitaţii abundente, aceştia se îngălbenesc şi se acoperă cu conidiofori si conidii de tip umed ( ‘rot-gris’) sau se brunifică şi se usucă pe timp secetos. Infecţia pe boabe continuă şi după suberificarea pieliţei boabelor. Bobiţele atacate se brunifică, se zbârcesc şi uneori se desprind de pe ciorchine şi cad. Acest aspect parazitar întâlnit la boabele mai dezvoltate (ajunse la aproximativ 2/3 din dimensiunea normală) poartă numele de ‘rot –brun’.

Fungicidul recomandat în tratamentele cheie, atât prefloral cât şi post floral împotriva manei în schema de tratament a companiei Belchim este produsul: YSAYO (ciazofamid 25g/l +
disodium phosphonate 250g/l) folosit în doză variabilă de 1-4 l/ha, în funcţie de volumul masei foliare şi presiunea de infecţie cu mană.

 

CulturăAgent dăunătorDoză
Viţă-de-vieMana viţei-de-vie (Plasmopara viticola)1 l/ha (în fenofaza “inflorescenţe vizibile”) 2 l/ha (în fenofaza “înainte de înflorit”) 4 l/ha (în fenofaza “bob de mazăre”) 3 l/ha (în fenofaza “dezvoltării fructelor”)

Este un fungicid cu mobilitate translaminară şi o rezistenţă ridicată la spălare, ideal pentru controlul timpuriu al manei. Versatilitatea produsului dă posibilitatea utilizării acestuia şi în tratamente post–florale cu un control bun al manei, pe frunze şi ciorchini. YSAYO asigură o acoperire optimă timp de 14 zile, oferind o protecţie sigură a ciorchinilor, frunzelor dar şi noilor creşteri. Ploile survenite la o oră de la aplicarea tratamentului nu afectează eficacitatea. Produsul are o rezistenţă deosebită la spălare, rezistând la ploi de până la 100 mm. Datorită componentei sistemice disodium fosfonat, planta îşi îmbunătăţeşte capacitatea de asimilare şi de acumulare a substanţelor de rezervă, ceea ce are ca rezultat menţinerea unei culturi sănătoase de viţa de vie. YSAYO este un fungicid cu activitate mulţi-site şi acţiune sistemică, fapt ce îl face deosebit faţă de toţi competitorii din piaţă. Datorită modului de acţiune biochimic al componentei ciazofamid, fungicidul evită apariţia fenomenului de rezistenţă încrucişată. În urma tratamentelor efectuate cu YSAYO nu sunt afectate procesele de fermentaţie şi vinificare. Fungicidul nu prezintă efecte adverse asupra caracteristicilor biochimice ale vinului, conservând componentele aromatice ale acestuia. În cursul perioadei de vegetaţie se recomandă alternarea produselor cu bază chimică diferită în funcţie de evoluţia patogenilor.

Mana la cartof (Phytoptora infestans) este boala cea mai dăunătoare pentru cultura cartofului.
Boala este favorizată de apariţia picăturilor de apă pe frunze şi de temperaturi cuprinse între 12 – 13°C (infecţii prin zoospori) şi 22 – 24°C (infecţii prin filamente). Principalele simptome pe frunze la cartof sunt petele iniţiale verzi-maronii, nedefinite, care ulterior devin leziuni înconjurate de miceliu fungic alb, situat pe faţa inferioară a frunzei. Infecţia apare de pe tuberculii rămaşi pe sol şi din tuberculii de sămânţă infectaţi. Infecţiile se pot produce primăvara, în perioada mai-iunie, ciuperca trecând cu ajutorul conidiilor de pe organele aeriene pe tuberculi. Infecţiile se mai produc şi în timpul recoltării, prin contaminarea cu conidii de pe sol sau vreji, sau în depozite, prin contaminarea
tuberculilor sănătoşi dar răniţi în timpul recoltării. Apariţia sporilor şi declanşarea infecţiilor depinde de umiditatea relativă şi de temperatură. Declanşarea bolii este posibilă oricând în cursul perioadei de vegetaţie. Mana poate fi uşor confundată cu putregaiul cenuşiu al cartofului (Botrytis cinerea) sau alternarioza cartofului (Alternaria solani).

În programul de combatere a manei, recomandăm efectuarea unui tratament cu acţiune preventivă şi curativă cu fungicidul DRUM 45 WG (450 g/kg cimoxanil). DRUM 45 WG este un produs cu formulare modernă – granule dispersabile în apă (WG). Fungicidul are un mod de acţiune diferit, local, sistemic şi tranlaminar, cu un efect curativ de până la 48h de la momentul producerii infecţiei.Ca mecanism de acţiune, acesta inhibă eliberarea zoosporilor din sporangiu şi creşterea intercelulară urmată de moartea hifelor ciupercii.Datorită versatilităţii, are o mare flexibilitate în aplicare – combate mana atât prin aplicări preventive cât şi prin aplicări curative. DRUM 45 WG este partenerul ideal pentru amestecuri cu produse din alte grupe chimice. Se poate utiliza atât preventiv, cât şi după o ploaie contaminată (acţiune curativă), şi se poate utiliza pe toată perioada de vegetaţie, atunci c ând s e i mpune a cest l ucru. P rodusul penetrează rapid în frunză în mai puţin de o oră, şi are o rezistenţă mare la spălare. Fungicidul combate biotipurile rezistente la fenilamide (metalaxil, benalaxil), fiind un partener de amestec cu efect sinergic. Doza omologată pentru combaterea manei la cartof este d e 0 ,25kg/ha, i ar t impul d e p auză este de 7 zile. Pentru efectuarea tratamentelor se vor folosi volume de apă de 300-400 l/ha. Tratamentele se efectuează la intervale de 10-14 zile în funcţie de presiunea de infecţie şi de condiţiile meteo, iar dacă situaţia din teren o impune, intervalul dintre tratamente se reduce la 7-10 zile. Se poate utiliza în tank mix cu alte produse pe bază de mancozeb, propamocarb, fluazinam sau ciazofamid.

Cymoxanil are diferite moduri de acţiune

Mod de utilizare: